07 iulie 2013

Prospect AMOXICILINA 250 mg

AMOXICILINA 250 mg 
 capsule 
Compoziţie :
O capsulă conţine amoxicilină 250 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi excipienţi: 
dioxid de siliciu coloidal, talc, stearat de magneziu. 
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline; peniciline cu spectru extins. 
Indicaţii terapeutice:
Amoxicilina este indicata in:
Tratamentul infecţiilor produse de microorganisme sensibile la amoxicilină: 
-bronşită acută şi acutizări ale bronşitei cronice; 
-pneumopatii acute (pneumonie bacteriană); 
-infecţii ORL-otită medie acută, angină, sinuzită; 
-infecţii ale aparatului urinar-pielonefrită, cistită, uretrită; 
-infecţii gonococice endocervicale şi uretrale necomplicate (eventual în asociere cu 
probenecid); 
Amoxicilina se mai poate utiliza în: 
-infecţii abdominale; 
-profilaxia endocarditei bacteriene; 
-infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi; 
-infecţii stomatologice; 
-febră tifoidă; 
-infecţii digestive şi biliare; 
-boala Lyme; 
-adjuvant în tratamentul gastritei şi ulcerului gastric sau duodenal provocate de 
Helicobacter pylori, în asociere cu metronidazol şi subcitrat de bismut; 
-infecţii cu Chlamidia sp. la gravide; 

Contraindicaţii 
Hipersensibilitate la oricare dintre componenţii produsului sau la alte antibiotice din grupa 
penicilinelor; mononucleoză infecţioasă (risc mare de reacţii cutanate). 
Precauţii 
Apariţia manifestărilor alergice impune oprirea tratamentului. 
La pacienţii trataţi cu amoxicilină s-au observat extrem de rar reacţii anafilactice acute. 
Cu toate că aceste reacţii sunt mai frecvente în cazul formelor parenterale, ele pot sa apară
şi în cazul formelor orale. Administrarea antibioticelor din grupa penicilinelor necesită
efectuarea unei anamneze atente. 
În 5-10% din cazuri alergia la peniciline este încrucişată cu alergia la cefalosporine; la 
pacienţii cu alergie cunoscută la cefalosporine se impune prudenţă în cazul administrării 
antibioticelor din grupa penicilinelor. 
Ca şi la alte peniciline cu spectru lărgit există posibilitatea producerii suprainfecţiilor. În 
acest caz, trebuie luate măsurile corespunzătoare. 
Interacţiuni 
Allopurinol- administrarea concomitentă creşte concentraţiile serice de amoxicilină şi 
poate creşte incidenţa rash-ului cutanat. 
Metotrexat- este necesară scăderea dozei de metotrexat, amoxicilina fiind un factor de risc 
pentru creşterea toxicităţii acestuia, datorită scăderii eliminării lui renale. 
Anticoncepţionale orale- risc crescut de sarcină sau de modificări ale menstruaţiei, datorită
reducerii circulaţiei enterohepatice a metaboliţilor estrogeni; se recomandă suplimentar măsuri 
anticoncepţionale nehormonale. 
Clorochina- poate să scadă absorbţia amoxicilinei. 
Alte medicamente- datorită efectului asupra florei intestinale amoxicilina poate să afecteze 
absorbţia altor medicamente. 
Antibiotice bacteriostatice (de ex. cloramfenicol)- pot scădea efectul antibacterian al 
amoxicilinei. 
Atenţionări speciale 
În caz de insuficienţă renală doza de amoxicilină trebuie adaptată în funcţie de gradul 
insuficienţei (clearance-ul creatininei). 
Sarcina şi alăptarea 
În cadrul studiilor preclinice efectuate la animale amoxicilina nu a dovedit efect teratogen. 
Studiile clinice au demonstrat că se poate administra în timpul sarcinii. 
Cantităţi foarte mici de amoxicilină se excretă în laptele matern; de obicei, în timpul 
administrării produsului alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul producerii diareei, 
candidozei sau apariţiei erupţiei cutanate la sugar se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea 
antibioticului. 
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje 
Nu are efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 
Doze şi mod de administrare 
Adulţi şi adolescenţi 
În general, doza uzuală este de 250-500 mg amoxicilină la intervale de 8 ore. 
Pentru bolnavi care necesită profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g 
amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică, apoi 1,5 g amoxicilină după 6 ore de 
la intervenţie. 
În cazul infecţiei cu Chlamydia la femeile gravide doza este de 500 mg amoxicilină la 
intervale de 8 ore, timp de 7-10 zile. 
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori doza recomandată
este de 500 mg amoxicilină de 4 ori pe zi sau de 750 mg amoxicilină de 3 ori pe zi. 
În boala Lyme se administrează 250-500 mg amoxicilină de 3-4 ori pe zi, timp de 3-4 
săptămâni. 
Durata tratamentului este determinată de răspunsul clinic. În caz de eşec este necesară
reluarea tratamentului. 
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 4,5 g amoxicilină. 
Copii cu greutate corporală peste 20 kg 
Obişnuit 25-50 mg amoxicilină/kg pe zi repartizată în 3 prize egale la intervale de 8 ore. În 
funcţie de natura şi gravitatea infecţiei doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie 
de răspunsul clinic. 
Pentru copii cu greutatea corporală sub 20 kg este de preferat o altă formă farmaceutică
adecvată vârstei. 
Capsulele se înghit întregi cu un pahar cu apă. 
Reacţii adverse 
- manifestări alergice îndeosebi urticarie, eozinofilie, edem Quincke, dispnee, excepţional 
şoc anafilactic; 
- erupţii cutanate maculopapulare de origine alergică sau nu; 
- stări patologice digestive: greaţă, vărsături, diaree, candidoză; 
- rar, s-au raportat alte manifestări alergoimune: creşterea moderată şi tranzitorie a 
transaminazelor, nefrită interstiţială acută; anemie, leucopenie, trombocitopenie reversibile; 
- rareori, colită pseudomembranoasă
Supradozaj 
Nu s-au raportat manifestări de supradozaj. În caz de supradozaj amoxicilina poate fi 
eliminată prin hemodializă. 

cornelstanica

Author & Editor

Has laoreet percipitur ad. Vide interesset in mei, no his legimus verterem. Et nostrum imperdiet appellantur usu, mnesarchum referrentur id vim.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Manual Categories